Trei instrumente esentiale ale adaptarii noastre umane: stiinta care definete legaturile dintre fapt si fapt, arta care sugeretaza legaturile dintre fapt si om si morala care cauta legaturile dintre om si om, stabilesc spre folosinta noastra, de la un capat la celalat al lumii materiale si spirituale, un sistem de relatii al carui logica ne va fi demonstrata de permanenta si de utilitatea lui(..)
Nu exista nici greseala, nici adevar, nici uratenie, nici frumuseste, nici rau, nici bine in afara de folosinta umana pe care vrem sa le o dam. Menirea sensibilitatii, a inteligentei noastre particulare este de a stabili valoarea, cautand trecerile mistrioase care ne vor permite sa cuprindem continuitata efortului nostru, pentru a putea intelege si accepta totul de la el.
Va fi cel mai bun mijloc de a folosi treptat ceea ce numim greseala, uratenie si rau, in vederea unei educatii superioare, si pentru a realiza in noi armonia, spre a o raspandi in jur.
"Idealismul nostru poate fi linistit! Numai printr-o lunga acumulare de emotii si de vreri omul ajunge sa recunoasca in drumul sau formele care ii sunt utile(...) Lucrul cel mai util omului este idea(...)
Orice fiinta, chiar si cea mai josnica, inchide in sine, cel putin odata in aventura sa terestra, atunci cand iubeste, intreaga poezie a lumii. Si cel pe care il numim artist este aceea fiinta care care pastreaza necurmat in inima, in fata vietii universale, stare de dragoste(...)
El sufera pana la moarte, pentru ca, de fiecare data dupa ce a fecundat o forma sau a dat avant unei idei, se naste in el, pentru a-l chinui, imaginea unei alteia, si pentru ca speranta sa nicicand descurajata de a nu fi ajuns la ceea ce doreste nu se poate naste decat in disperararea de a nu se fi realizat."
Subscribe to:
Posts (Atom)