Trei instrumente esentiale ale adaptarii noastre umane: stiinta care definete legaturile dintre fapt si fapt, arta care sugeretaza legaturile dintre fapt si om si morala care cauta legaturile dintre om si om, stabilesc spre folosinta noastra, de la un capat la celalat al lumii materiale si spirituale, un sistem de relatii al carui logica ne va fi demonstrata de permanenta si de utilitatea lui(..)

Nu exista nici greseala, nici adevar, nici uratenie, nici frumuseste, nici rau, nici bine in afara de folosinta umana pe care vrem sa le o dam. Menirea sensibilitatii, a inteligentei noastre particulare este de a stabili valoarea, cautand trecerile mistrioase care ne vor permite sa cuprindem continuitata efortului nostru, pentru a putea intelege si accepta totul de la el.

Va fi cel mai bun mijloc de a folosi treptat ceea ce numim greseala, uratenie si rau, in vederea unei educatii superioare, si pentru a realiza in noi armonia, spre a o raspandi in jur.