
Si viata, si amorul, si totu-i zdrobit.
Cand el sta departe, de mine-i strain,
Zambeste si parca-i un ras mai divin.
Si a dragostei soarta amarnic mi-o plang
Si dorul mi-l frang!
Caci, el, privirea isi pleaca la ea,
Nu vede, respinge dragostea mea.
El lasa in urma un suflet pribeag,
Si multe lacrimi sa curga in vag.
Poate e o alta chemare mai blanda,
O voce plapanda!
Dar nu! Ea are un suflet mai rece,
O dragoste cruda, ce repede trece!?
Si-n sufletu-mi lasa dureri nesfarsite,
Cand imi aduc aminte de clipele fericite.
Si arunca scantei prefacute,
Din ura nascute!
Dar inima-mi bate, palpita mereu,
Cand vede si simte iubitul meu.
El este, ramane iubire curata
In inima-mi calda si mereu patata.
Si in suflet mereu incoltesc,
Caci mult te iubesc!
No comments:
Post a Comment