Abstract
Începând din 1993, odată cu apariţia cărţii lui Howard Rheingold, Virtual Communities –
Homesteading on the Electronic Frontier Reality, comunităţile virtuale devin tot mai pregnant obiect de analiză
pentru cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale. În contextul deschiderii tot mai mari spre studiile sociologice
realizate în şi pe mediul virtual, studiul de faţă încearcă să descifreze, fără pretenţia de a epuiza problematica,
parte din relaţiile ce se consumă în comunităţile virtuale, anume, acelea care implică activarea diferitelor
resurse de putere. Întrebările la care încerc să găsesc un răspuns sunt legate de modul în care se structurează
aceste comunităţi virtuale în raport cu normele ce guvernează relaţiile dintre membrii acestora. Sunt interesat
de modalităţile concrete prin care se construiesc normativ comunităţile comunicaţionale „găzduite” de canalele
IRC. Mai exact, care sunt regulile ce orientează acţiunea în cadrul acestor canale precum şi care dintre aceste
reguli sunt mai des încălcate. Acceptarea şi/sau încălcarea acestor reguli definesc ceea ce s-ar putea numi
dinamica normativă a canalului respectiv.
Cuvinte cheie: IRC, comunităţi virtuale, comunicare sincronică, norme
Noţiunea de comunitate pare să nu fie încă întru totul clarificată dovada acestui fapt
fiind multitudinea de accepţiuni din jurul ei. Astfel, pentru fiecare studiu în parte se „caută” o
definiţie care să răspundă cât mai bine necesităţilor epistemice definite.
În studiul de faţă apelez la accepţiunea comunităţii pe care o dă Etzioni (2002:100), şi
anume, comunitatea se defineşte în jurul a două dimensiuni: (1) structură de relaţii afective
manifestate între membrii unui grup, relaţii ce se intersectează şi se consolidează reciproc; (2)
comunităţile pretind un anumit grad de ataşament şi un anumit nivel de interiorizare a unui set
de valori şi norme, respectiv comunităţile cer ca membrii lor să împărtăşească un acelaşi
ansamblu cultural.
Aşa cum aminteşte şi Etzioni (2002: 161) punctul tare al definirii în acest mod al
comunităţilor este că nu limitează orizontul de aplicabilitate la comunităţile teritoriale. În
concluzie, definiţia de mai sus este, într-o oarecare măsură, valabilă şi pentru comunităţile
online (virtuale). Plecând de la diferenţierea pe care a propus-o Tönnies (1967) între: (1)
comunitatea de rudenie (community by kinship) comunitatea ce pune accentul pe
augmentarea sentimentului de „noi”; (2) comunitatea de loc (community of locality), ce
valorizează habitatul comun şi apartenenţa teritorială şi (3) comunitatea de gândire
(community of mind) unde importante sunt scopurile şi valorile comune şi o concepţie proprie
de „a fi”, se poate afirma că o comunitate virtuală este similară cu comunitatea de gândire,
exceptând faptul că se formează într-un mediu de comunicare electronic şi nu este legată,
determinată de timp şi spaţiu. Bagozzi şi Dholakia definesc comunităţile virtuale ca „spaţii
sociale realizate în mediul digital ce permit grupurilor să se formeze şi să se susţină în
principal prin procese comunicaţionale” (2002:3).
Structurarea normativă a comunităţilor virtual
Pentru a delimita şi mai eficient conceptul de comunitate virtuală ar trebui să ne
orientăm spre identificarea caracteristicilor acestora. Astfel, pentru comparaţie propunem un
inventar, fără pretenţia de exhaustivitate, al caracteristicilor celor două tipuri de comunităţi:
(1) În cazul comunităţilor reale proximitatea teritorială nu mai este o condiţie imperios
necesară pentru afirmarea unei identităţi comunitare, deşi, apropierea facilitează relaţiile
sociale necesare existenţei comunităţii. Printre exemplele care nu postulează teritorialitatea
sunt şi comunităţile gay care sunt alcătuite din persoane care nu „împart” neapărat vecinătăţi
teritoriale. Atunci când se vorbeşte despre comunităţile virtuale nonteritorialitatea este una
din primele lucrurile pe care le amintim. Dacă comunităţile reale au nevoie de un suport
„spaţial” comunităţile virtuale au diluat total graniţele geografice şi nu mai depind deloc de
poziţionare într-un anumit teritoriu a persoanelor care interacţionează în cadrul comunităţii.
(2) Din perspectiva „infrastructurii” comunicaţionale, comunităţile reale sunt oarecum
condiţionate. Membrii comunităţii nu pot avea acces necondiţionat unii la alţii iar atunci când
este luată în considerarea şi dimensiunea fizică (numărul de membrii) a comunităţii lucrurile
se complică. Cu cât comunitatea înglobează mai mulţi membrii cu atât este mai dificil să se
gestioneze o structură comunicaţională eficientă care să asigure baza relaţiilor încarcate
afectiv. Pe de altă parte comunităţile virtuale folosesc comunicarea mediată de calculator
(CMC) pentru a interacţiona ceea ce le conferă o mai mare accesibilitate. Comunităţile
virtuale se relevă şi persoanelor cu un potenţial relaţional (în sensul de a iniţia şi menţine
interacţiuni sociale „reale”) scăzut.
(3) Cunoaşterea identităţii personale şi sociale în cadrul comunităţilor reale este mai
facilă prin avantajele pe care le aduce comunicarea faţă în faţă. Comunităţile virtuale nu
conferă certitudini identitare mai ales atunci când nu se bazeză decât pe medii textuale.
Această identitate obscură este favorabilă anonimatului atunci când sunt dezbătute subiecte
delicate. Manifestarea interacţională în cadrul comunităţilor virtuale se realizeză dincolo de
prejudecăţile şi stereotipurile ce cadrează interacţiunea reală ceea ce ar putea fi în avantajul
celor defavorizaţi social (minorităţi sexuale, etnice, profesionale etc.).
În ceea ce priveşte conceptul de norme sociale, acestea sunt standarde
comportamentale ce se bazează în mare măsură pe setul de valori, credinţe împărtăşite de
membrii unui grup şi care prescriu comportamentul dezirabil în anumite situaţii (Elster,
1989). Importanţa normelor în structurarea comunităţilor virtuale este subliniată de faptul că
apariţia şi susţinerea acestora (comunităţilor virtuale) este condiţionată de existenţa unui set
de norme la care să adere membrii respectivei comunităţi. „Comunitatea virtuală este definită
ca un agregat de indivizi […] ce interacţioneză în jurul unor interese comune, interacţiune ce
este, cel puţin, parţial, susţinută şi/sau mediată de tehnologie şi este condiţionată, ghidată de
protocoale şi norme” (Porter, 2004).
Comunităţile virtuale nu sunt locuri în care norma reală poate fi transgresată, nu sunt
nişte supape de defulare a tensiunilor rezultate în urma interacţiunilor directe (face to face)
sau a frustrărilor contextuale reieşite din participarea noastră socială. Trebuie specificat că
normele comunitătilor virtuale sunt la fel de reale ca şi cele pe care le-am achiziţionat în
procesul de socializare.
Două tipuri de norme pot fi identificate la nivelul comunităţilor virtuale: 1. normele
generale, cum ar fi condiţionările normative date de netiquette (etica reţelei) şi 2. normele
reciprocităţii (Blanchard, Horan, 1998). Etica reţelei sau netiquette desemnează setul de reguli
ce trebuie respectate pentru un comportament adecvat în comunicarea online. Conform Shea
(1994), există zece reguli ce ar condiţiona comunicarea şi, în general, comportamentul online.
Structurarea normativă a comunităţilor virtual
Nu uita „umanul”!
1. Remember the Human
Impersonalitatea mediului electronic se reflectă şi
asupra naturii relaţiilor sociale mediate de computer.
Chiar dacă ceea ce vedem în faţă este numai ecranul
calculatorului trebuie ţinut cont că în spatele lui
(atunci când comunicăm) se află fiinţe umane.
Comportamentul online trebuie
să se supună aceloraşi
standarde ca şi comportamentul
din viaţa reală.
2. Adhere to the same standards
of behavior online that you follow
in real life
Viaţa socială presupune respectarea anumitor seturi de
norme care delimitează dezirabilul de nedezirabil. Doar
pentru că interacţiunile în cyberspaţiu sunt mediate
electronic şi adevăratele identităţile pot fi ascunse nu
trebuie să folosim aceste aspecte pentru a transgresa
normele sociale. Cum aminteam mai sus spaţiile vituale
nu trebuie să devină supape de defulare a frustărilor
cotidiene sau medii de eludare a controlui social.
Ţine cont de poziţia ta în
cyberspaţiu
3: Know where you are in
cyberspace
Diversele comunităţi virtuale pot adera la seturi
normative diferite, de aceea înainte de a ne manifesta ar
trebui să „privim în jur”, adică să vedem cum se
comportă ceilalţi. Din comportamentele celorlalţi se pot
deduce normele principale ce sunt valorizate în
comunitatea respectivă.
Respectă timpul celorlalţi şi
lărgimea benzii
4: Respect other people's time and
bandwidth
Deja a devenit un clişeu faptul că societatea actuală cu
dinamica ei accentuată ocupă aproape în întregime
timpul individului. De aceea una din regulile ce trebuie
respectate este de a ţine cont de timpul celor cu are
interacţionăm. Astfel, lungimea mesajelor şi rapiditatea
feed-back-ului sunt câteva din aspectele la care face
referire această regulă. Lărgimea benzii (bandwidth) este
sinonimă cu capacitatea de transfer a informaţiilor şi cu
limita capacităţii de stocare a datelor. Shea (1994)
surprinde această necesitate de a nu suprasolicita
„canalele” de comunicaţie în cyberspaţiu prin sintagma
„ţine cont că nu eşti centrul cyberspaţiu-ului” (you are
not the center of cyberspace)
Prezintă-te „bine” în
interacţiunile online
5. Make yourself look good
online
Datorită specificului comunicării în comunităţile virtuale,
anume, preponderenţa comunicării scrise (cu excepţii
atunci când sunt utilizate în comunicare camere video
sau web) ce nu permite transmiterea mesajelor şi cu
ajutorul comunicării nonverbale sau paraverbale trebuie
acordată o mare atenţie stilului în care sunt scrise
mesajele. „Vei fi judecat după calitatea scrisului tău”
(Shea, 1994). Pe lângă corectitudinea gramaticală a
mesajelor la fel de important este şi conţinutul acestora.
Datorită folosirii în comunicare numai a mesajelor scrise
este necesar ca înţelesurile transmise să fie clar
exprimate. Tot această regulă „interzice” şi folosirea
expresiilor licenţioase, vulgare.
Împarte cu ceilalţi cunoştinţele tale
6: Share expert knowledge
De foarte multe ori „administratorii” comunităţilor
virtuale propun spre atenţia membrilor anumite subiecte.
Regula face referire la „obligaţia” fiecărui participant de
a răspunde la tema propusă. Nu este o regulă care să
interzică un anumit gen de comportament ci este una care
susţine comunicare şi interacţiunea în general.
Ajută la ţinerea sub control a schimburilor de replici
7: Help keep flame wars under
control
„Flaming” este acţiunea de a posta în mod deliberat
mesaje ostile sau insulte cu scopul de a reorienta
interacţiunea comunicaţională
34
. În general scopul celor
care postează astfel de mesaje este de a acumula capital
de autoritate în comunitatea respectivă. Pentru ca aceste
schimburi de replici (flame wars) să nu acapareze
întreaga activitatea comunicaţională a comunităţii
respective se cere sprijinul membrilor în a nu replica
insultelor sau altor tipuri de mesaje agresive.
Respectă intimitatea celorlalţi
8: Respect other people's privacy
Comportamentul online trebuie să ţină cont de dreptul la
intimitate al fiecăruia. Dacă în viaţa reală a deschide
scrisoarea adresată altcuiva este un act de mare
grosolănie (uneori chiar un delict), la fel, a citi mesajele
care nu îţi sunt adresate constituie un comportament
deviant şi în mediul virtual.
Nu abuza de putere
9: Don't abuse your power
Autoritatea şi puterea, ca şi în viaţa reală, nu sunt
distribuite în mod egal în interiorul comunităţilor vituale.
Administratorii de sistem sau operatorii de canale IRC au
mai multă „putere” în mediul virtual. Resursele de putere
trebuiesc folosite justificat şi, în nici un caz, abuzat de
ele.
Iartă greşelile celorlalţi
10: Be forgiving of other people's
mistakes
Toate regulile menţionate ghidează comportamentul
membrilor comunităţilor virtuale şi, în general,
comportamentul online. Acestea sunt în parte reguli ce ne
dirijează şi viaţa reală şi de aceea nu necesită o perioadă
de acomodare foarte mare. Dar, în timpul în care
individul îşi reconfigurează sistemul normativ pentru
comunicarea online, inerent, vor apărea greşeli.
Atragerea atenţiei asupra greşelii trebuie făcută într-o
manieră neironică sau jignitoare: „toţi am fost începători
odată” (Shea, 1994).
Normele „reciprocităţii” prevăd, la modul general, existenţa a două imperative
normative:
(1) oamenii ar trebui să ajute pe cei ce i-au ajutat şi
(2) oamenii nu ar trebui să lezeze pe cei ce i-au ajutat (Gouldner, 1960)
34
Vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Flaming.
Vezi articolu' complet: ...click...here...
No comments:
Post a Comment