Structurarea normativă a comunităţilor virtuale

Abstract

Începând din 1993, odată cu apariţia cărţii lui Howard Rheingold, Virtual Communities –

Homesteading on the Electronic Frontier Reality, comunităţile virtuale devin tot mai pregnant obiect de analiză

pentru cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale. În contextul deschiderii tot mai mari spre studiile sociologice

realizate în şi pe mediul virtual, studiul de faţă încearcă să descifreze, fără pretenţia de a epuiza problematica,

parte din relaţiile ce se consumă în comunităţile virtuale, anume, acelea care implică activarea diferitelor

resurse de putere. Întrebările la care încerc să găsesc un răspuns sunt legate de modul în care se structurează

aceste comunităţi virtuale în raport cu normele ce guvernează relaţiile dintre membrii acestora. Sunt interesat

de modalităţile concrete prin care se construiesc normativ comunităţile comunicaţionale „găzduite” de canalele

IRC. Mai exact, care sunt regulile ce orientează acţiunea în cadrul acestor canale precum şi care dintre aceste

reguli sunt mai des încălcate. Acceptarea şi/sau încălcarea acestor reguli definesc ceea ce s-ar putea numi

dinamica normativă a canalului respectiv.

Cuvinte cheie: IRC, comunităţi virtuale, comunicare sincronică, norme

Noţiunea de comunitate pare să nu fie încă întru totul clarificată dovada acestui fapt

fiind multitudinea de accepţiuni din jurul ei. Astfel, pentru fiecare studiu în parte se „caută” o

definiţie care să răspundă cât mai bine necesităţilor epistemice definite.

În studiul de faţă apelez la accepţiunea comunităţii pe care o dă Etzioni (2002:100), şi

anume, comunitatea se defineşte în jurul a două dimensiuni: (1) structură de relaţii afective

manifestate între membrii unui grup, relaţii ce se intersectează şi se consolidează reciproc; (2)

comunităţile pretind un anumit grad de ataşament şi un anumit nivel de interiorizare a unui set

de valori şi norme, respectiv comunităţile cer ca membrii lor să împărtăşească un acelaşi

ansamblu cultural.

Aşa cum aminteşte şi Etzioni (2002: 161) punctul tare al definirii în acest mod al

comunităţilor este că nu limitează orizontul de aplicabilitate la comunităţile teritoriale. În

concluzie, definiţia de mai sus este, într-o oarecare măsură, valabilă şi pentru comunităţile

online (virtuale). Plecând de la diferenţierea pe care a propus-o Tönnies (1967) între: (1)

comunitatea de rudenie (community by kinship) comunitatea ce pune accentul pe

augmentarea sentimentului de „noi”; (2) comunitatea de loc (community of locality), ce

valorizează habitatul comun şi apartenenţa teritorială şi (3) comunitatea de gândire

(community of mind) unde importante sunt scopurile şi valorile comune şi o concepţie proprie

de „a fi”, se poate afirma că o comunitate virtuală este similară cu comunitatea de gândire,

exceptând faptul că se formează într-un mediu de comunicare electronic şi nu este legată,

determinată de timp şi spaţiu. Bagozzi şi Dholakia definesc comunităţile virtuale ca „spaţii

sociale realizate în mediul digital ce permit grupurilor să se formeze şi să se susţină în

principal prin procese comunicaţionale” (2002:3).

Structurarea normativă a comunităţilor virtual

Pentru a delimita şi mai eficient conceptul de comunitate virtuală ar trebui să ne

orientăm spre identificarea caracteristicilor acestora. Astfel, pentru comparaţie propunem un

inventar, fără pretenţia de exhaustivitate, al caracteristicilor celor două tipuri de comunităţi:

(1) În cazul comunităţilor reale proximitatea teritorială nu mai este o condiţie imperios

necesară pentru afirmarea unei identităţi comunitare, deşi, apropierea facilitează relaţiile

sociale necesare existenţei comunităţii. Printre exemplele care nu postulează teritorialitatea

sunt şi comunităţile gay care sunt alcătuite din persoane care nu „împart” neapărat vecinătăţi

teritoriale. Atunci când se vorbeşte despre comunităţile virtuale nonteritorialitatea este una

din primele lucrurile pe care le amintim. Dacă comunităţile reale au nevoie de un suport

„spaţial” comunităţile virtuale au diluat total graniţele geografice şi nu mai depind deloc de

poziţionare într-un anumit teritoriu a persoanelor care interacţionează în cadrul comunităţii.

(2) Din perspectiva „infrastructurii” comunicaţionale, comunităţile reale sunt oarecum

condiţionate. Membrii comunităţii nu pot avea acces necondiţionat unii la alţii iar atunci când

este luată în considerarea şi dimensiunea fizică (numărul de membrii) a comunităţii lucrurile

se complică. Cu cât comunitatea înglobează mai mulţi membrii cu atât este mai dificil să se

gestioneze o structură comunicaţională eficientă care să asigure baza relaţiilor încarcate

afectiv. Pe de altă parte comunităţile virtuale folosesc comunicarea mediată de calculator

(CMC) pentru a interacţiona ceea ce le conferă o mai mare accesibilitate. Comunităţile

virtuale se relevă şi persoanelor cu un potenţial relaţional (în sensul de a iniţia şi menţine

interacţiuni sociale „reale”) scăzut.

(3) Cunoaşterea identităţii personale şi sociale în cadrul comunităţilor reale este mai

facilă prin avantajele pe care le aduce comunicarea faţă în faţă. Comunităţile virtuale nu

conferă certitudini identitare mai ales atunci când nu se bazeză decât pe medii textuale.

Această identitate obscură este favorabilă anonimatului atunci când sunt dezbătute subiecte

delicate. Manifestarea interacţională în cadrul comunităţilor virtuale se realizeză dincolo de

prejudecăţile şi stereotipurile ce cadrează interacţiunea reală ceea ce ar putea fi în avantajul

celor defavorizaţi social (minorităţi sexuale, etnice, profesionale etc.).

În ceea ce priveşte conceptul de norme sociale, acestea sunt standarde

comportamentale ce se bazează în mare măsură pe setul de valori, credinţe împărtăşite de

membrii unui grup şi care prescriu comportamentul dezirabil în anumite situaţii (Elster,

1989). Importanţa normelor în structurarea comunităţilor virtuale este subliniată de faptul că

apariţia şi susţinerea acestora (comunităţilor virtuale) este condiţionată de existenţa unui set

de norme la care să adere membrii respectivei comunităţi. „Comunitatea virtuală este definită

ca un agregat de indivizi […] ce interacţioneză în jurul unor interese comune, interacţiune ce

este, cel puţin, parţial, susţinută şi/sau mediată de tehnologie şi este condiţionată, ghidată de

protocoale şi norme” (Porter, 2004).

Comunităţile virtuale nu sunt locuri în care norma reală poate fi transgresată, nu sunt

nişte supape de defulare a tensiunilor rezultate în urma interacţiunilor directe (face to face)

sau a frustrărilor contextuale reieşite din participarea noastră socială. Trebuie specificat că

normele comunitătilor virtuale sunt la fel de reale ca şi cele pe care le-am achiziţionat în

procesul de socializare.

Două tipuri de norme pot fi identificate la nivelul comunităţilor virtuale: 1. normele

generale, cum ar fi condiţionările normative date de netiquette (etica reţelei) şi 2. normele

reciprocităţii (Blanchard, Horan, 1998). Etica reţelei sau netiquette desemnează setul de reguli

ce trebuie respectate pentru un comportament adecvat în comunicarea online. Conform Shea

(1994), există zece reguli ce ar condiţiona comunicarea şi, în general, comportamentul online.

Structurarea normativă a comunităţilor virtual

Nu uita „umanul”!

1. Remember the Human

Impersonalitatea mediului electronic se reflectă şi

asupra naturii relaţiilor sociale mediate de computer.

Chiar dacă ceea ce vedem în faţă este numai ecranul

calculatorului trebuie ţinut cont că în spatele lui

(atunci când comunicăm) se află fiinţe umane.

Comportamentul online trebuie

să se supună aceloraşi

standarde ca şi comportamentul

din viaţa reală.

2. Adhere to the same standards

of behavior online that you follow

in real life

Viaţa socială presupune respectarea anumitor seturi de

norme care delimitează dezirabilul de nedezirabil. Doar

pentru că interacţiunile în cyberspaţiu sunt mediate

electronic şi adevăratele identităţile pot fi ascunse nu

trebuie să folosim aceste aspecte pentru a transgresa

normele sociale. Cum aminteam mai sus spaţiile vituale

nu trebuie să devină supape de defulare a frustărilor

cotidiene sau medii de eludare a controlui social.

Ţine cont de poziţia ta în

cyberspaţiu

3: Know where you are in

cyberspace

Diversele comunităţi virtuale pot adera la seturi

normative diferite, de aceea înainte de a ne manifesta ar

trebui să „privim în jur”, adică să vedem cum se

comportă ceilalţi. Din comportamentele celorlalţi se pot

deduce normele principale ce sunt valorizate în

comunitatea respectivă.

Respectă timpul celorlalţi şi

lărgimea benzii

4: Respect other people's time and

bandwidth

Deja a devenit un clişeu faptul că societatea actuală cu

dinamica ei accentuată ocupă aproape în întregime

timpul individului. De aceea una din regulile ce trebuie

respectate este de a ţine cont de timpul celor cu are

interacţionăm. Astfel, lungimea mesajelor şi rapiditatea

feed-back-ului sunt câteva din aspectele la care face

referire această regulă. Lărgimea benzii (bandwidth) este

sinonimă cu capacitatea de transfer a informaţiilor şi cu

limita capacităţii de stocare a datelor. Shea (1994)

surprinde această necesitate de a nu suprasolicita

„canalele” de comunicaţie în cyberspaţiu prin sintagma

„ţine cont că nu eşti centrul cyberspaţiu-ului” (you are

not the center of cyberspace)

Prezintă-te „bine” în

interacţiunile online

5. Make yourself look good

online

Datorită specificului comunicării în comunităţile virtuale,

anume, preponderenţa comunicării scrise (cu excepţii

atunci când sunt utilizate în comunicare camere video

sau web) ce nu permite transmiterea mesajelor şi cu

ajutorul comunicării nonverbale sau paraverbale trebuie

acordată o mare atenţie stilului în care sunt scrise

mesajele. „Vei fi judecat după calitatea scrisului tău”

(Shea, 1994). Pe lângă corectitudinea gramaticală a

mesajelor la fel de important este şi conţinutul acestora.

Datorită folosirii în comunicare numai a mesajelor scrise

este necesar ca înţelesurile transmise să fie clar

exprimate. Tot această regulă „interzice” şi folosirea

expresiilor licenţioase, vulgare.

Împarte cu ceilalţi cunoştinţele tale

6: Share expert knowledge

De foarte multe ori „administratorii” comunităţilor

virtuale propun spre atenţia membrilor anumite subiecte.

Regula face referire la „obligaţia” fiecărui participant de

a răspunde la tema propusă. Nu este o regulă care să

interzică un anumit gen de comportament ci este una care

susţine comunicare şi interacţiunea în general.

Ajută la ţinerea sub control a schimburilor de replici

7: Help keep flame wars under

control

„Flaming” este acţiunea de a posta în mod deliberat

mesaje ostile sau insulte cu scopul de a reorienta

interacţiunea comunicaţională

34

. În general scopul celor

care postează astfel de mesaje este de a acumula capital

de autoritate în comunitatea respectivă. Pentru ca aceste

schimburi de replici (flame wars) să nu acapareze

întreaga activitatea comunicaţională a comunităţii

respective se cere sprijinul membrilor în a nu replica

insultelor sau altor tipuri de mesaje agresive.

Respectă intimitatea celorlalţi

8: Respect other people's privacy

Comportamentul online trebuie să ţină cont de dreptul la

intimitate al fiecăruia. Dacă în viaţa reală a deschide

scrisoarea adresată altcuiva este un act de mare

grosolănie (uneori chiar un delict), la fel, a citi mesajele

care nu îţi sunt adresate constituie un comportament

deviant şi în mediul virtual.

Nu abuza de putere

9: Don't abuse your power

Autoritatea şi puterea, ca şi în viaţa reală, nu sunt

distribuite în mod egal în interiorul comunităţilor vituale.

Administratorii de sistem sau operatorii de canale IRC au

mai multă „putere” în mediul virtual. Resursele de putere

trebuiesc folosite justificat şi, în nici un caz, abuzat de

ele.

Iartă greşelile celorlalţi

10: Be forgiving of other people's

mistakes

Toate regulile menţionate ghidează comportamentul

membrilor comunităţilor virtuale şi, în general,

comportamentul online. Acestea sunt în parte reguli ce ne

dirijează şi viaţa reală şi de aceea nu necesită o perioadă

de acomodare foarte mare. Dar, în timpul în care

individul îşi reconfigurează sistemul normativ pentru

comunicarea online, inerent, vor apărea greşeli.

Atragerea atenţiei asupra greşelii trebuie făcută într-o

manieră neironică sau jignitoare: „toţi am fost începători

odată” (Shea, 1994).

Normele „reciprocităţii” prevăd, la modul general, existenţa a două imperative

normative:

(1) oamenii ar trebui să ajute pe cei ce i-au ajutat şi

(2) oamenii nu ar trebui să lezeze pe cei ce i-au ajutat (Gouldner, 1960)

34

Vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Flaming.

Vezi articolu' complet: ...click...here...

No comments: