Aberez, ma relaxez! Iubesc si dantuiesc!

Am obosit, fizic da muncesc mult prea mult si tot nu fac tot ce trebuie. Am obosit, psihic da ma obosesc oamenii , corectez lumea din jurul meu - lumea-I mare, oamenii’s putini! -. Candva scrisu’ reprezenta o activitate care ma relaxa. Puteam sa scuip tot. Acum nu mai am coerenta, nici macar sa expectorez mizeriile din mine nu mai pot.

Dar nu ma plang. Primesc foarte multe pentru “munca” mea. Am colegi si prieteni, in adevaratul sens al cuvantului, familia mea se extinde!

Am incheiat prima editie de PAC, sunt multe de povestit, dar ma preseaza timpul. Urmeaza alte proiecte, alte colaborari, alti oameni. Totu-I superb. Va iubesc pe voi toti!

Va multumesc ca investiti in mine, cresc pe zi ce trece si asta v-o datorez! Ma iubesc pe mine si simt ca si voi ma iubiti! Incepusem sa cred ca toata lumea vrea ceva de la mine. Si nu mai aveam ce sa ofer. Ma oferisem pe mine si nu mai aveam timp de stat cu mine. Paranteza: Incurajez statul de unul singur, este cel mai sanatos si constructiv lucru pe care poti sa il faci pentru evolutia ta ca individ integrat intro societate.

Desi ultimul an mi-a aratat ca unii oameni raman suspendati in trecut si ca este extrem de greu sa spui la revedere, eu nu regret nimic. Orice prietenie, orice colaborare care s-a incheiat a avut un motiv. Am plans, dar nu am regratat, am suferit, dar nu am uitat. Timpul nu vindeca, iti da puterea de a vedea lucrurile la rece. Imi pare rau daca am gresit, dar orice actiune are si un efect.

Sunt lucruri care te leaga! Eu cand m-am conectat la ceva, raman pe viata. Dar energia nu se pierde, se transforma! Sunt oameni care vor ramane in mine pentru totdeauna, desi oamenii se schimba, eu am sa incerc mereu sa le ofer si sa primesc acelesi vibe-uri frumoase. Sunt eu, sau tu, poate nu.

Multumesc muzicii! Multumesc pentru ca, atunci cand simt ca nu mai pot, exista ceva care-mi spune ca se mai poate. Multumesc oamenilor care fac beat-uri, versuri, live act-uri, ma tin in priza. Gojira, pentru mine esti un superstar ROCK!

In alta oridine de idei, incep sa urasc tehnologia. Mai bine de juma de zi eu traiesc cu ochii, cu mainile, cu mintea prins-n butoane si-n pagini de net. Imi este dor de scoala pentru ca simt ca nu mai am timp sa invat ceva nou. Dar exista timp pentru toate.

Exista timp pentru toti! Simt asta chiar si la distanta. Energia vine pe unde neintelese de majoritatea, dar vai ce diametru are teava!

Sa curga viata in pahare! Am incheiat pt ca sunt zile de cand nu mai functionez cum trebuie. Somn de voie!

2 comments:

ullise said...

ha ha, urasti tehnologia dar Unabomber macar trimitea bombe :) si traia fara curent electric si apa curenta :) desi era geniu :)
Somn usor, ai nevoie de un somn bun :)

ANITZIRC said...

Merci, tot recuperez la somn