"Idealismul nostru poate fi linistit! Numai printr-o lunga acumulare de emotii si de vreri omul ajunge sa recunoasca in drumul sau formele care ii sunt utile(...) Lucrul cel mai util omului este idea(...) Orice fiinta, chiar si cea mai josnica, inchide in sine, cel putin odata in aventura sa terestra, atunci cand iubeste, intreaga poezie a lumii. Si cel pe care il numim artist este aceea fiinta care care pastreaza necurmat in inima, in fata vietii universale, stare de dragoste(...) El sufera pana la moarte, pentru ca, de fiecare data dupa ce a fecundat o forma sau a dat avant unei idei, se naste in el, pentru a-l chinui, imaginea unei alteia, si pentru ca speranta sa nicicand descurajata de a nu fi ajuns la ceea ce doreste nu se poate naste decat in disperararea de a nu se fi realizat."